Pentru mine, BIAS 2026 a fost mult mai mult decât un weekend dedicat aviației. A fost despre întâlniri, oameni pasionați de zbor, copii curioși și, mai ales, despre bucuria de a vedea jurnalul Plannor ajungând în mâinile celor pentru care a fost creat.
În acest an, jurnalul a putut fi cumpărat de la cortul Tabăra de Zbor, al lui Mihai Sturzu, unde cei mici au putut descoperi mai multe despre lumea aviației. Jurnalul a putut fi văzut și la standul Flavours of Dobrogea, din cadrul TAROM.
Dar cel mai frumos lucru pentru mine a fost că m-am întâlnit cu foarte mulți dintre voi.
Am văzut copii care au venit cu jurnalul deja început, părinți care mi-au povestit despre primele zboruri ale celor mici și, poate cel mai frumos dintre toate, oameni care au transformat jurnalul într-o adevărată colecție de amintiri.
Mulți dintre voi ați reușit să obțineți autografe de la piloții acrobați prezenți la BIAS și să le păstrați chiar în paginile jurnalului. Mi s-a părut extraordinar să văd cum un jurnal gândit inițial pentru a păstra amintirea zborurilor poate deveni și un loc în care se adună întâlniri cu oameni care inspiră.
Și eu am primit câteva semnături în jurnalul meu. Dar, fără îndoială, cea mai specială este cea a lui Dumitru Prunariu, primul și singurul român care a ajuns în spațiu.
Pentru mine, autograful lui are o însemnătate aparte. Am creat jurnalul din dorința de a păstra primele amintiri legate de zbor și de a-i face pe copii să privească spre cer cu mai multă curiozitate. Iar să am acum în jurnal semnătura unui român care chiar a ajuns în spațiu este un moment pe care îl voi păstra mult timp.
BIAS mi-a reamintit încă o dată de ce am început Plannor: pentru poveștile pe care le adunăm în jurul zborului, pentru oamenii pe care îi întâlnim și pentru copiii care, poate, într-o zi vor deveni la rândul lor piloți, ingineri, aviatori sau chiar astronauți.
Plec de la BIAS 2026 cu un jurnal mai bogat în autografe, dar mai ales cu multe amintiri frumoase și cu bucuria că am putut să mă întâlnesc cu atât de mulți dintre voi.
Și sper ca fiecare jurnal Plannor care a plecat de la BIAS să se întoarcă acasă cu și mai multe povești scrise în el.